Mărturia lui Amy. Caz de sinucidere și trecere prin biblioteca Cărților Vieții.
În povestea următoare, o pacientă a doctorului Michael Newton, care ia aici numele de Amy, retrăiește o viață trecută în care ea se sinucide pentru că este singură, însărcinată și și-a pierdut partenerul într-un accident în Anglia victoriană. Sufletul său rămâne stagnant de aproximativ o sută de ani dedicat reflectării asupra a ceea ce a făcut, până când accesează o bibliotecă a Cărților Vieții. Acolo stabilește un dialog cu sufletul unuia dintre bibliotecari, un profesor expert care o ajută să-și continue drumul de evoluție spirituală.
Cazul 29.
Mărturia lui Amy. Caz de sinucidere.
Amy s-a Întors de curând În lumea spiritelor dintr-un mic sat din Anglia unde s-a sinucis În 1860, la vârsta de şaisprezece ani. Acest suflet va aştepta Încă o sută de ani Înainte de a se Întoarce, datorită propriilor îndoieli În ceea ce priveşte stăpânirea adversităţii. Amy s-a Înecat Într-un lac din zonă pentru că era Însărcinată În luna a doua şi nu era căsătorită. Iubitul ci, Thomas, murise cu o săptămână Înainte, pe când repara un acoperiş de paie care s-a prăbuşit. Am aflat că cei doi fuseseră îndrăgostiţi şi intenţionau să se căsătorească. Amy mi-a spus când i-am analizat viaţa anterioară că a crezut că viaţa ei s-a sfârşit atunci când a murit Thomas. Amy a povestit că nu voia să Îşi facă familia de râs din cauza bârfelor localnicilor. Chinuită, această clientă a declarat.: „Ştiu că mă vor considera târfă şi, dacă fug la Londra, chiar asta va deveni o biată fată cu un bebeluş.“
În cazurile de sinucidere, ghidul sufletului ar putea să-i ofere acestuia posibilitatea izolării, a regenerării agresive a energiei, o Întoarcere rapidă sau o combinaţie a acestora. Când Amy a trecut dincolo după ce s-a sinucis, ghidul ci, Likiko, şi sufletul lui Thomas au fost acolo să o consoleze pentru un timp. Curând, a rămas singură cu Likiko şi s-a aşteptat să fie certară pentru lipsa ei de curaj. Supărată, şi-a Întrebat ghidul de ce viaţa nu i s-a desfăşurat aşa cum era planificată la Început. Ea nu văzuse posibilitatea sinuciderii Înainte de Încarnare. Amy credea că unna să se căsătorească cu Thomas, să aibă copii şi să trăiască fericiţi În satul ei până la adânci bătrâneţi. Cineva, a simţit ea, i-a tras covorul de sub picioare. Likiko i-a explicat că moartea lui Thomas a fost una dintre alternativele din acest ciclu de viaţă şi că ea avea libertatea să facă alte opţiuni mai bune decât a se sinucide.
Amy a aflat că, pentru Thomas, alegerea lui de a se urca pe un acoperiş Înalt, abrupt şi deosebit de alunecos a fost una probabilă – mai plauzibilă deoarece mintea sufletului său considerase deja acest „accident“ drept un test. Mai târziu aveam să descopăr că Thomas era gata să nu accepte slujba pentru repararea acoperişului din cauza „unor forţe interioare care Îl Împingeau În cealaltă direcţie“. Aparent, toată lumea din acest grup de suflete a văzut că Amy avea o capacitate de supravieţuire mai mare decât şi-a Închipuit ea, ţinând scama că dovedise o comportare rafinată În vieţile ei anterioare.
Pe de altă parte, Amy a considerat că Întreaga Încercare a fost crudă şi inutilă. Likiko i-a amintit fetei că ca a avut În trecut stări de auto-flagelare şi că, dacă era dornică mereu să Îi ajute pe ceilalţi să supravieţuiască, trebuia să depăşească acest eşec personal. Când Amy a răspuns că nu avea de ales decât să se sinucidă, date fiind circumstanţele Angliei victoriene, s-a trezit În următoarea scenă din bibliotecă:
Dr. N: Unde eşti acum?
S.: (cumva dezorientată) Sunt Într-un loc de studiu… pare gotic… ziduri de piatră… mese lungi de marmură…
Dr. N: De ce crezi că te afli Într-o astfel de Încăpere?
S.: (pauză) În una dintre vieţile mele am trăit ca un călugăr În Europa (În secolul al XII-lea). Mi-a plăcut coridorul vechii biserici ca un loc liniştit de studiu. Dar ştiu unde sunt acum. Este biblioteca minunatelor cărţi… cronicile.
Dr. N: Mulţi oameni le numesc Cărţile Vieţii. E vorba de acelaşi lucru?
S.: Da, toţi le folosim… (face o pauză, subiectul este tulburat) este un bătrân Într-un halat alb care pare Îngrijorat şi se Îndreaptă spre mine… se agită În jurul meu.
Dr. N: Ce face el, Amy?
S.: Ei bine, aduce un set de suluri, cu tabele. Bombăne şi clatină capul spre mine.
Dr. N: Ai vreo idee de ee?
S.: Este bibliotecarul. El spune: „ai venit devreme“.
Dr. N: Ce crezi că vrea să zică?
S.: (pauză) Că… nu am avut motive serioase pentru a mă Întoarce aici devreme.
Dr. N: Motive importante?
S.: (izbucnind) Oh… fiind foarte Îndurerată – nu am fost În stare să Îmi accept viaţa.
Dr. N: Înţeleg. Spune-mi ce face bibliotecarul În continuare.
S.: Este un spaţiu deschis uriaş unde văd multe suflete aşezate la nişte birouri lungi, cu cărţi peste tot, dar nu merg În camera aceea acum. Bătrânul mă duce Într-una dintre camerele mici din afară, acolo unde putem sta de vorbă fără să Îi deranjăm pe ceilalţi.
Dr. N: Cum te simţi?
S.: (Îşi clatină capul, resemnată) Cred că am nevoie de un tratament special chiar acum. Camera este foarte simplă, cu un scaun şi o masă. Bătrânul aduce o carte mare şi o aşează În faţa mea, ca pe un ecran de televizor.
Dr. N: Ce ar unna să faci?
S.: (brusc) Să fiu atentă la el! Mai Întâi pune sulul În faţa mea şi Îl desface. Apoi Îmi indică o serie de linii care reprezintă viaţa mea.
Dr. N: Te rog, ia-o mai Încet şi explică-mi ce Înseamnă aceste linii pentru tine?
S.: Sunt liniile vieţii – liniile mele. Liniile groase, separate prin spaţii mari, semnifică experienţele importante din viaţa noastră şi vârsta la care este cel mai probabil să se Întâmple. Liniile mai subţiri se intersectează cu liniile principale şi reprezintă o variantă a altor… circumstanţe.
Dr. N: Am auzit că aceste linii mai puţin proeminente sunt posibilităţile de a acţiona, opuse probabilităţilor. Asta vrei să sugerezi?
S.: (face o pauză) Aşa este.
Dr. N: Ce altceva poţi să spui despre liniile groase comparativ cu cele subţiri?
S.: Ei bine, liniile groase seamănă cu trunchiul unui copac, iar cele mai mici sunt crengile. Ştiu că linia groasă a fost drumul meu principal. Bătrânul Îmi arată linia aceea şi mă ceartă puţin, deoarece am ales o creangă uscată.
Dr. N: Ştii, Amy, dincolo de faptul că acest Arhivar se tot agită În jurul acestor linii, ele reprezintă cu adevărat o parte dintre posibilităţile tale de a alege. Din perspectivă karmică, toţi pornim În drumul nostru, uneori, pe o cărare greşită.
S.: (înfierbântată) Da, dar e ceva serios. Nu am făcut doar o mică greşeală În ochii lui. Ştiu că este preocupat de ceea ce fac (face o pauză şi apoi, cu voce tare). VREAU SĂ ÎL LOVESC ÎN CAP CU BLESTEMATUL LUI DE SUL. ÎI SPUN: „AŞ VREA SĂ TRĂIEŞTI ÎN LOCUL MEU PENTRU UN TIMP“.
Notă: În acest moment Amy Îmi spune că faţa bătrânului se destinde şi că părăseşte camera pentru câteva minute. Ea crede că Îi dă timp să se adune, dar după aceea el aduce o altă carte. Aceasta este deschisă la o pagină unde Amy Îl poate vedea pe Arhivar ca fiind un tânăr sfâşiat de Ici, pentru convingerile lui religioase, Într-o veche arenă romană. El pune apoi cartea de-o parte şi o deschide pe a fetei. O Întreabă ce vede În continuare.
S.: Apare aievea, În culori tridimensionale. Îmi arată prima pagină care cuprinde un univers cu milioane de galaxii. Apoi Calea Lactee… şi sistemul nostru solar… aşa că Îmi voi aminti de unde am venit, ca şi când aş fi putut uita. După aceea, Întoarce mai multe pagini.
Dr. N: Îmi place această perspectivă, Amy. Ce mai vezi În continuare?
S.: Ah… prisme de cristal… Întuneric sau lumină, depinzând de ce gânduri sunt transmise.
Acum Îmi amintesc că am mai făcut acest lucru Înainte. Mai multe linii… şi imagini… pe care le pot mişca Înainte şi Înapoi În timp, cu ajutorul minţii. Dar, oricum, bătrânul mă ajută.
Notă: Mi s-a spus că aceste linii formează secvenţe vibraţionale reprezentând aliniamente temporale.
Dr. N: Cum interpretezi Înţelesul liniilor?
S.: Formează modele pentru imaginile din viaţă În ordinea În care doreşti să le priveşti – pe care ai nevoie să le priveşti.
Dr. N: Nu vreau să ţi-o iau Înainte, Amy. Doar zi-mi ce face bătrânul cu tine acum.
S.: Bine. Loveşte uşor pagina şi mă văd În imagine, În satul din care tocmai am plecat. De fapt, nu este imagine – este atât de reală – chiar vie. Sunt acolo.
Dr. N: Eşti cu adevărat În acea scenă sau doar o priveşti?
S.: Le putem face pe amândouă, dar acum se presupune că doar urmăresc scenele.
Dr. N: E bine, Amy. Să mergem la scena pe care bătrânul ţi-o prezintă. Explică-mi ce se Întâmplă.
S.: Oh… ne vom uita la… alte posibilităţi de alegere. După ce am văzut ce am făcut la lacul unde mi-am luat viaţa – următoarea scenă mă conduce Înapoi la lac, pe mal. (pauză). de data aceasta nu trec apa – şi nu mă Înec. Mă Întorc În sat. (râde pentru prima dată) Sunt Încă Însărcinată.
Dr. N: (râde Împreună cu ea) În regulă, dă pagina. Acum ce se Întâmplă?
S.: Sunt cu mama mea, Iris. Îi spun că port În pântece copilul lui Thomas. Nu a rămas atât de şocată cum am crezut că va fi. Totuşi este supărată. Sunt dojenită. Apoi… ca plânge cu mine şi mă Îmbrăţişează (acum subiectul cedează, În timp ce continuă să vorbească lăcrimând). Îi mai zic că sunt o fată bună, dar am fost Îndrăgostită.
Dr. N: Iris Îi spune asta tatălui tău?
S.: Aceasta este una dintre alternativele de pe ecran.
Dr. N: Urmăreşte această variantă pentru mine.
S.: (pauză) Ne mutăm toţi Într-un alt sat şi tuturor de acolo li se spune că sunt văduvă. Peste câţiva ani mă voi căsători cu un bărbat mai În vârstă. Sunt timpuri foarte grele. Tatăl meu a pierdut mult când ne-am mutat şi eram chiar mai săraci decât Înainte. Dar stăm Împreună ca o familie şi viaţa, În cele din urmă, devine mai bună (plângând din nou). Fetiţa mea era frumoasă.
Dr. N: Aceasta este singura alternativă pe care o studiezi acum?
S.: (cu resemnare) Oh, nu. Acum, mă uit la o altă alternativă. Mă Întorc de la lac şi recunosc că sunt Însărcinata. Părinţii ţipă la mine şi apoi se ceartă În legătură cu cel care se face vinovat. Mă anunţă că nu vor să renunţe la micuţa noastră fermă pentru care au muncit din greu şi să plece din sat din cauză că m-am dezonorat. Îmi dau ceva bani să merg la Londra ca să Îmi pot găsi de lucru ca menajeră.
Dr. N: Şi cum merge slujba?
S.: (cu amărăciune) Aşa cum m-am aşteptat. Londra nu va fi o alegere bună. Merg pe străzi şi mă culc cu alţi bărbaţi, (se Înfioară) Mor de tânără şi copilul meu va fi unul găsit, care la sfârşit va muri şi el. Groaznic…
Dr. N: Ei bine, cel puţin ai Încercat să supravieţuieşti În acea alternativă de viaţă. Ţi se prezintă şi alte posibilităţi?
S.: Încep să obosesc. Bătrânul Îmi arată şi ultima alternativă. Mai sunt şi altele, cred, dar se va opri aici pentru că Îl rog. În această scenă părinţii mei cred că ar trebui să plec de lângă ci, dar aşteptăm puţin până ce un vânzător ambulant vine În satul nostru. El este de acord să mă ia În căruţa lui după ce tata Îi dă ceva bani. Nu mergem la Londra, ci mai degrabă În alte sate din zonă. În cele din urmă Îmi găsesc de lucru la o familie. Le spun că soţul meu a fost ucis. Vânzătorul ambulant mi-a dat un inel de alamă să Îl port şi ţine secretă povestea. Nu sunt sigură că ei mă cred. Nu contează. Mă stabilesc În oraş. Nu mă căsărorcsc niciodată, dar copilul meu creşte sănătos.
Dr. N: După ce termini de răsfoit aceste pagini Împreună cu bătrânul şi ai văzut câteva dintre alternative le la sinucidere, care sunt concluziile tale?
S.: (tristă) A fost o greşeală să mă sinucid. Acum o ştiu. Cred că am ştiut-o tot timpul. Chiar după ce am murit mi-am spus: „Doamne, am făcut un lucru prostesc, acum va trebui să o iau de la Început“. Când am fost dusă În faţa consiliului, m-au Întrebat dacă vreau să fiu curând testată din nou. Am spus: „Lăsaţi-mă să mă gândesc puţin“.
După această şedinţă, clienta mea a discutat unele dintre alternativele pe care le-a avut În viaţa ei actuală, acelea care implicau curaj. Ca adolescentă, ea a rămas Însărcinată şi şi-a asumat această dificultate cu ajutorul unui consilier şcolar şi, În cele din urmă, cu ajutorul mamei ei, Iris, În viaţa În care ca a fost Amy. Ei au Încurajat-o să Îşi apere drepturile fără să ţină seama de părerile celorlalţi. În şedinţa noastră subiectul a aflat că sufletul ei are tendinţa să se grăbească să judece anumite evenimente din viaţa ei Într-un mod negativ. În multe dintre vieţile ei anterioare a existat un gând sâcâitor, şi anume că, indiferent, ce decizie ar lua Într-un moment de criză, aceasta va fi una greşită.
Deşi Amy nu era dornică să se Întoarcă din nou pe Pământ, astăzi ca este o femeie mult mai Încrezătoare. Ea a petrecut cei o sută de ani dintre vieţi, gândindu-se la sinuciderea sa şi la deciziile luate În secolele dinaintea acestei vieţi. Amy este un suflet muzical şi a spus la un moment dat:
Pentru că am irosit corpul care mi s-a atribuit, tntr-unfet. mă căiesc, în timpul acestei perioade nu POl merge În camera de muzică, lucru pe care mi l-aş dori mult, pentru că trebuie săfiu singură În bibliotecă. Folosesc ecranele pentru a-mi revedea acţiunile dintrecut care implicau auemauvele ce mi-auŢăcut rău şi mie, şi celor din jurul meu.
Când un client foloseşte cuvântul ecran pentru a descrie cum vede evenimentele, acest loc este relevant. Micile camere de conferinţe şi biblioteca par să aibă mese cu o varietate de cărţi de mărimea unui televizor. Aceste aşa-zise cărţi au ecrane luminoase, tridimensionale. O clientă s-a făcut ecoul gândurilor celor mai mulţi dintre subiecţi când a spus: „Aceste Înregistrări dau iluzia unor cărţi cu pagini, dar, de fapt, sunt surse de energie care vibrează şi formează modele de imagini ale evenimentelor (…)“.
Michael Newton. Destinul Sufletelor. Paginile 92 până la 95.
Traducere: Govor Marian Cosmin.