Înțelegerea prin experiență.
Medicul de psihiatrie Brian Weiss povestește cercetările sale inițiale în căutarea referințelor la reîncarnare după primii pași în tehnica terapiei vieții trecute.
După scepticismul său inițial, el începe să investigheze dacă alți terapeuți din trecut au ajuns la aceeași descoperire. De asemenea, investighează tratamentul asupra reîncarnării de către diferite religii și modul în care principalele crezuri monoteiste nu au menținut-o în doctrina lor, în ciuda faptului că unii dintre practicienii săi împărtășesc aceste dovezi.
Înțelegerea prin experiență.
Adesea, un pacient nou sau un asistent la atelierele mele îmi mărturisește:
„Sunt foarte interesat să experimentez regresia vieții trecute, dr. Weiss, dar îmi este greu să accept conceptul de reîncarnare.
Dacă gândești la fel, nu ești singur. Mulți dintre acești oameni trebuie să clarifice această temă înainte de a începe procesul de regresie; În aceste cazuri, de obicei este o parte preliminară a terapiei care, mai apoi, devine un subiect obișnuit pentru întrebări și răspunsuri în prelegerile și atelierele mele. Înainte de experiențele mele extraordinare cu Ecaterina, eu însumi am fost foarte sceptic cu privire la conceptul de reîncarnare și puterea vindecătoare a regresiei în viețile anterioare. Chiar și atunci mi-a luat mai mulți ani pentru a decide să aduc la lumină convingerile și experiențele mele noi.
Deși terapia Ecaterinei mi-a schimbat radical modul meu de a înțelege natura vieții și a vindecării, am ezitat să comunic aceste experiențe profunde altora, temându-mă că prietenii și colegii mei mă vor considera „nebun” sau „ciudat”.
Pe de altă parte, am primit din nou confirmarea a cât de eficientă este terapia vieții trecute în aplicarea cu succes a acesteia la alți pacienți. Știam că este necesar să-mi atenuez disconfortul, să rezolv această problemă, așa că m-am dus la biblioteca de medicină pentru a vedea dacă pot obține mai multe informații. Fiind un medic care gândește logic și obișnuit să folosesc jumătatea stângă a creierului, mi-a plăcut această soluție la problemă și am sperat că va exista o astfel de confirmare a experiențelor mele. Dacă aș fi găsit acea amintire din viețile trecute întâmplător, aș fi fost sigur că alți psihiatri care au folosit, de asemenea, tehnici de hipnoza trebuie să fi avut experiențe similare. Poate că unul dintre ei ar fi avut curajul să le explice.
Am fost dezamăgit să găsesc foarte puține rapoarte publicate pe această temă, deși excelente. Am descoperit, de exemplu, documentarea dr. Ian Stevenson a cazurilor de copii care păreau să-și amintească detalii din viețile anterioare. Multe dintre aceste detalii au fost argumentate cu cercetări ulterioare. Acest lucru a fost foarte important, deoarece a ajutat la furnizarea unei dovezi valabile a conceptului de reîncarnare. Dar nu a fost nimic altceva de văzut, aproape nimic, despre valoarea terapeutică a regresiei vieții trecute.
Am plecat din bibliotecă chiar mai frustrat decât atunci când am intrat. Cum a fost posibil acest lucru? Experiența mea personală mi-a permis deja să emit ipoteza că rechemarea din viața trecută ar putea fi un instrument terapeutic util pentru diverse simptome psihologice și fizice.
De ce nu și-a raportat nimeni propria experiență? Mai mult decât atât, de ce literatura profesională nu menționează experiențele din viața trecută care ar fi apărut în timpul hipnoterapiei clinice? Mi s-a părut puțin probabil ca doar eu să le fi avut. Fără îndoială, același lucru s-ar fi întâmplat și cu alți terapeuți.
Privind în urmă, îmi dau seama ce îmi doream cu adevărat: că cineva făcuse deja munca pe care urma sa o întreprind. În acel moment nu puteam decât să mă întreb dacă alți psihoterapeuți erau la fel de ezitanți ca mine in a face mai multe cercetări pe această temă. După ce am revăzut întreaga literatură, m-am simțit divizat între intensitatea și realitatea propriilor mele experiențe directe și teama că noile mele credințe despre viața de după moarte și contactul cu profesorii-ghizi nu erau, personal și profesional, „potrivite”.
Am decis să consult o altă disciplină. De la cursul meu de religie de la Universitatea Columbia, mi-am amintit că marile tradiții ale Orientului, hinduismului și budismului, au avut reîncarnarea ca dogmă centrală și au acceptat conceptul de vieți trecute ca un aspect de bază al realității. Am aflat, de asemenea, că doctrina Sufi a Islamului a avut tradiții frumoase de reîncarnare exprimate în poezie, dans, și cântec.
Chiar nu-mi venea să cred că, în timpul mileniilor de istorie a religiilor occidentale, nimeni nu scrisese despre experiențe ca ale mele. Nu se putea ca eu să fiu primul care a primit aceste informații. Mai târziu am descoperit că atât în iudaism, cât și în creștinism rădăcinile credinței în reîncarnare se adâncesc.
În iudaism există, de mii de ani, o credință fundamentală în reîncarnare sau gilgul. Această credință a fost o piatră de temelie a credinței evreiești până în jurul anului 1800 sau 1850, când comunitățile evreiești din Europa de Est au trebuit să se transforme în fața nevoii de a se „moderniza” și de a fi acceptate de societatea occidentală mai științifică. Cu toate acestea, credința în reîncarnare a fost fundamentală și comună până în acest moment, cu mai puțin de două secole în urmă. În comunitățile ortodoxe și hasidice, credința în reîncarnare rămâne de nezdruncinat până în zilele noastre. Cabala, literatura mistică evreiască datând de multe milenii, este plină de referiri la reîncarnare. Rabinul Moshe Chaim Luzzatto, unul dintre cei mai străluciți savanți evrei din ultimele secole, rezumă gilgul în cartea sa The Way of God (Calea lui Dumnezeu): „Un singur suflet se poate reîncarna de mai multe ori în diferite corpuri și astfel poate rectifica daunele făcute în încarnările anterioare. În mod similar, el poate, de asemenea, să atingă perfecțiunea pe care nu a atins-o în încarnările anterioare.”
Când am cercetat istoria creștinismului, am descoperit că împăratul Constantin în secolul al IV-lea a șters din Noul Testament referințele antice la reîncarnare atunci când creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Aparent, împăratul a considerat că conceptul de reîncarnare amenința stabilitatea imperiului. Dacă cetățenii credeau că vor avea o altă șansă de a trăi, putea fi mai puțin ascultători și respectau mai puțin legile decât cei care credeau într-o singură Judecată de Apoi pentru toți.
În secolul al VI-lea, Conciliul ii de la Constantinopol a aprobat actul lui Constantin, declarând oficial reîncarnarea o erezie. La fel ca, Constantin, Biserica se temea că ideea mai multor vieți anterioare îi va slăbi și submina puterea crescândă, oferindu-le adepților prea mult timp pentru a căuta mântuirea. Ei au fost de acord că biciul judecății de apoi era necesar pentru a asigura atitudini și conduite corecte.
În aceeași epocă creștină timpurie care a dus la Conciliul de la Constantinopol, alți părinți ai Bisericii, cum ar fi Origen, Clement din Alexandria și Sfântul Ieronim, au acceptat reîncarnarea și au crezut în ea, la fel ca și gnosticii. Chiar și în secolul al XII-lea, catârii creștini din Italia și sudul Franței (Occitania) au fost supuși la tot felul de brutalități pentru credința lor în reîncarnare.
Pe măsură ce am reflectat asupra noilor informații colectate, am înțeles că catârii, gnosticii și cabaliștii aveau, în afară de credința lor în reîncarnare, un alt principiu în comun: aceea că experiența personală directă, dincolo de ceea ce vedem și știm cu mintea noastră rațională sau de ceea ce ne învață o anumită religie, este o mare sursă de înțelepciune spirituală. Iar această experiență personală directă favorizează cu putere creșterea spirituală și personală. Din păcate, pentru că puteau fi pedepsiți serios pentru credințe neortodoxe, aceste grupuri au învățat să le țină in secret. Reprimarea învățăturilor despre viețile anterioare nu a fost spirituală, ci politică1.
Așa am început să înțeleg de ce. Eu, de asemenea, îmi făceam griji ca voi fi pedepsit pentru convingerile mele, dacă le fac publice. Cu toate acestea, știu că oamenii au dreptul să se bucure de instrumentele de creștere și vindecare și am văzut din propria mea experiență medicală că regresia vieții trecute poate vindeca și transforma viața. De asemenea, știu că pacienții devin din ce în ce mai buni și mai utili ca membri ai unei societăți și ai unei familii, cu mult mai multe de oferit.
Dar chiar și după publicarea Many Lives, Many Masters (Multe vieți, mulți maeștri), încă mă așteptam la o reacție negativă. Am sperat că medicii mă vor păcăli, că reputația mea va fi pătată și poate că familia mea va trebui chiar să sufere pentru asta. Temerile mele au fost nefondate. Deși știu că unul sau doi colegi au comentat că „bietul Brian, care își pierde cumpătul”, în loc să-mi pierd prietenii și colegii, am câștigat alții noi. De asemenea, am început să primesc scrisori, scrisori minunate, de la psihiatri și psihologi din toată țara, care au avut experiențe ca a mea, dar nu au îndrăznit să le facă publice.
Aceasta a fost o lecție profundă pentru mine. Mi-am asumat riscul documentez și să prezint experiențele mele publicului și lumii profesionale; Răsplata mea a fost cunoașterea, validarea și acceptarea. În plus, am învățat că cunoștințele nu încep întotdeauna cu citirea studiilor în biblioteci. Cunoștințele pot fi, de asemenea, dobândite prin examinarea propriei experiențe. Intuiția ne poate ghida spre intelect. Cei doi se pot hrăni și inspira unul pe celălalt. În cazul meu, așa a si fost.
Spun toate acestea pentru că preocupările lor, remorcherul dintre cunoștințele lor intelectuale și experiența lor, pot fi în esență similare cu ale mele. Mulți oameni au avut aceleași experiențe și credințe ca și tine, poate mult mai multe decât îți imaginezi. Și mulți dintre acești oameni sunt reticenți în a-și comunica experiențele din aceleași motive comune. Alții le pot exprima, dar în privat. Este important să păstrați o minte deschisă, să aveți încredere în propria experiență. Nu lăsați dogma și credințele altora să vă distragă atenția de la experiența personală și de la percepția voastră asupra realității (…).
Doctorul Brian Weiss. Through Time into Healing: Discovering the Power of Regression Therapy to Erase Trauma and Transform Mind (De-a lungul timpului: Descoperirea puterii terapiei de regresie pentru a șterge traumele și a transforma mintea, corpul și relațiile).
Traducere: Govor Marian Cosmin.
Notă:
1 A vedea: Reincarnation: The Phoenix Fire Mystery (Reîncarnarea: misterul focului păsării Phoenix), de Cranston & Head, un excelent studiu al istoriei interpretării politice și sociale a ideii de reîncarnare în Occident.