José Luis Cabouli: „Ego-ul tău nu poate suporta tot adevărul“.
La Vanguardia. Sâmbătă, 23 august 2003. La Contra.
José Luis Cabouli: „Ego-ul tău nu poate suporta întregul adevăr”.
Am 52 de ani. M-am născut în Buenos Aires. Am fost chirurg plastician, dar unul dintre cei care nu se îmbogățesc, iar astăzi sunt un terapeut regresiv. Am un fiu de 10 luni și unul de 20 de ani. Cred că în această viață purcedem la erori din viețile anterioare pe care trebuie să le remediem cu iubire și la traume teribile de care conștiința noastră trebuie să se debaraseze atunci când ne amintim de ele.
José Luis Cabouli. Foto: José María Alguersuari.
Terapeut regresiv.
Un pacient mi-a povestit că avea o durere de stomac care se accentua în certurile de cuplu din cauza propriilor crize de gelozie.
–Ce i-ați recomandat?–
–L-am rugat să descrie durerea, iar el a spus: „E ca și cum aș avea un pumnal înfipt în stomac”. Am luat fraza la propriu, așa cum ar fi făcut subconștientul pacientului meu, și l-am interogat până când a ajuns la experiența care a provocat simptomul.–
–Un ulcer?–
–O bătaie într-o tavernă în care pacientul meu tocmai a descoperit că soția lui a fost infidelă și că celălalt îl înjunghia.–
–Deci e normal să fi avut dureri?–
–Nu, doar că lupta a avut loc într-o viață anterioară. În terapie a retrăit furia, ura, mânia și neîncrederea față de soția sa și s-a eliberat. Pentru că atunci când moartea se produce în câteva secunde, conștiința este prinsă într-o stare de stupoare înainte de a-și da seama că a murit.–
–Și cum își amintește acum că a fost altcineva?–
–Trecutul nu poate fi atins decât prin emoție, așa că încerc să-l fac pe pacient să nu raționeze, ci să evoce senzații și sentimente.–
–Ce telenovelă!–
–Nu credeți în viața trecută dacă nu vreți, dar credeți în subconștient care, așa cum spunea Sábato, este mai real decât realitatea. Apoi vom încerca să epuizăm toate aceste senzații neplăcute, astfel încât să vă puteți elibera conștiința înghețată în timp de șocul morții subite.–
–Ce se întâmplă dacă durerea este din cauza unui ulcer?–
–Atunci pacientul nu ar fi venit la cabinetul meu. Ceea ce i se întâmplă este că, atunci când se confruntă cu o situație similară cu cea din viețile anterioare, simptomul durerii în burtă se reia, deoarece conștiința sa este prinsă în acea clipă. Încerc să-l fac să retrăiască intens toate acele emoții de furie și durere, astfel încât conștiința lui să se detașeze de acel corp care nu mai are nimic de-a face cu el.–
–Ce se întâmplă dacă el a inventat toată lupta sau dacă, la sugestie, o ia dintr-un film?–
–Ți-am spus deja că unii oameni cred că aceste episoade retrăite sunt simple fantezii ale subconștientului: în orice caz, pentru subconștient, tot ceea ce știe este adevărat. Așadar, dacă epuizezi acea durere, îl vei elibera pe pacient de propria sa fantasmă. Certitudinea că trauma sa datează dinaintea propriei vieți ,poate veni mai târziu.–
–Cum mi-aș putea aminti alte vieți?–
–Pentru început, nu poți merge la terapia regresivă din curiozitate, ci trebuie să vii din necesitate, din cauza unui simptom inexplicabil. Acest simptom prezent ne va conduce la trauma din trecut prin intermediul emoțiilor retrăite. Și există trei mari momente în care se exprimă aceste traume din trecut: moartea, experiența fetală și copilăria timpurie.–
–Îți amintești nașterea ta?–
–Da, am retrăit emoțiile dorinței de a ieși afară, frigul din cameră, senzațiile de apăsare, de sufocare…. Dar nu reușesc să evoc imagini. Am avut o pacientă care și-a amintit de furia ei în fața absenței mamei sale…–
–La naștere?–
–Da, mama ei a dormit sub anestezie și sora mamei sale, mătușa ei, a fost cea care a spălat-o când s-a născut și mi-a explicat mai târziu că a avut întotdeauna o relație foarte specială cu mătușa ei și, pe de altă parte, a păstrat o anumită distanță față de mama ei. Lucrul amuzant este că nimeni nu-i explicase până atunci că mama ei a fost anesteziată la naștere.–
–Poate că a auzit-o fără să știe…–
–Cred că a trăit și își poate aminti. De ce nu? În plus, există o analogie clară între traumele suferite în viețile anterioare și naștere. De exemplu, decesele prin spânzurare sau anoxie într-o altă viață se reflectă adesea în cercurile cordonului în momentul nașterii în viața actuală.–
–Și nu poate fi vorba doar de o amintire proastă din copilărie?–
–Eram chirurg înainte de a mă orienta spre terapia regresivă, după ce am devenit familiarizat cu activitatea doctorului Morris Netherton. Una dintre pacientele mele suferea de dureri de spate continue și inexplicabile, cu contracții continue…–
–Postura incorectă? Stresul?–
–Am operat-o de două ori și chiar i-am îndepărtat o parte din osul scapulei, fără niciun rezultat. Am încercat terapia lui Netherton și împreună am retrăit o experiență de tortură din Evul Mediu.–
–Ce film!–
–Ei bine, a funcționat. Și eu însumi am suferit de gastrită inexplicabilă până când am retrăit o bătălie dintr-o viață anterioară în care am fost înjunghiat.–
–Ei bine, eu prefer gastrita, hei!–
–Subconștientul te duce acolo unde conștiința trebuie să lucreze pentru a ne elibera de o experiență traumatizantă.–
–Și formidabilele bacanale romane nu pot fi amintite?–
–Amintirile plăcute nu lasă urme. Traumele sunt depășite prin retrăirea lor și compensarea propriului comportament meschin, egoist sau crud cu o nouă iubire care restabilește echilibrul universal.–
–Ce se întâmplă dacă nu pot evoca nicio viață anterioară?–
–Blocajul în terapie apare doar atunci când pacientul are ceva de ascuns și își folosește energia pentru a împiedica acest lucru să iasă la suprafață. Ego-ul tău nu poate suporta întregul adevăr, pentru că este prea umilitor și încerci să îl ascunzi.–
–Și să fi fost Cleopatra sau Napoleon…?–
–Nu am întâlnit niciodată un pacient care să fi avut o viață anterioară fascinantă sau celebră. Toți își amintesc viețile și morțile crude ale unor ființe umane necunoscute și nefericite.–
Lluís Amiguet.
Un pas.
A fost un pas foarte mic pentru omenire, dar foarte mare pentru mine, dar nu-mi pot aminti cu claritate momentul nașterii mele, deși m-am lăsat câteva ore în transă, ceea ce nu mă împiedică să vă invit (nu există niciun pericol) să încercați, așa cum spune Cabouli, din senzații: mirosuri, frig și căldură, zgomote, lumini… Și odată ce misterele nașterii în sine au fost descoperite, eternitatea. Metampsihoza sau transmigrația sufletelor este un act de credință comun mai multor religii și o posibilitate pe care psihanaliza jungiană a mângâiat-o. Acum încerc să abordez terapia regresivă cu, cred eu, o distanță sănătoasă, pe care v-o recomand, deși nu văd niciun risc mai mare în această abordare decât cel care vă pândește portofelele. Și știm cum să ne ferim de asta aici.
Traducere: Govor Marian Cosmin.