Terapia Gestalt: arta de a închide ciclurile.
Model: Carlota Wetzel. Foto: Marc Wetzel.
Ghid și activități recreative Lleida, aprilie 2005.
Vindecare.
Terapia Gestalt: arta de a închide ciclurile.
Mulți dintre noi avem cicluri în viața noastră pe care nu știm cum să le încheiem. Evenimente traumatice din copilăria noastră, anumite dinamici familiale, deficiențe sau excese în educația noastră, abuzuri, pierderi etc., pot provoca compulsii, dependențe și depresii în viitor. Gestalt ne invită să devenim conștienți de tiparele noastre, de caracterul pe care ni l-am creat și ne ajută să închidem ciclurile într-un mod adecvat. Suntem în fața unei vitrine și vedem ceva ce ne place, ce se întâmplă atunci când ne concentrăm atenția asupra acelui obiect? Îl vedem, îl apreciem în prim-plan, dar în spatele lui există un fundal, un context de mii de lucruri care pot fi acolo sau care se întâmplă: există multe alte obiecte în vitrină, există oameni în magazin, oameni care trec pe lângă, un autobuz care oprește în stație, doi bărbați care discută într-un colț… Din fundal, sau din context, o formă a sărit în evidență și se află în prim-plan.
Terapia Gestalt se bazează pe această noțiune de fundal și formă pentru a explica modul în care ne satisfacem nevoile. De exemplu, unei persoane îi este sete. Aceasta este forma: o nevoie care a ajuns în prim-plan din fundal. Există o nevoie urgentă de a potoli setea, care a apărut ca o manifestare fizică. Imediat, persoana devine conștientă: „Mi-e sete”. Ea devine activă, se mișcă pentru a obține apă. În cele din urmă o obține, bea și își potolește nevoia. Ciclul sau „forma” setei este închisă. Acest lucru este foarte ilustrativ pentru această terapie. Gestalt înseamnă „formă sau model”, iar scopul său este de a ajuta oamenii să închidă cicluri, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. Uneori, ciclurile neterminate nu sunt la fel de ușor de închis ca, de exemplu, setea: există cicluri de viață pe care nu am reușit să le închidem, poate pentru că am fost copii și nu am știut cum să o facem. Dificultățile trăite în copilărie și modul în care au fost abordate pot face persoana să simtă un gol interior pe care nu știe cum să îl umple. Apoi încep compulsiile, dependențele sau depresia… simptomele pot fi multe. Cum să închidem acest ciclu?
O terapie experimentală.
În terapia Gestalt, pacientul nu se limitează doar să vorbească despre ceea ce i se întâmplă. Terapeutul îl invită mai întâi pe pacient să își îndrepte atenția către aici și acum, către senzațiile sale, către corp, către gesturi. De aici, terapeutul poate propune o serie de resurse pentru a da glas unei senzații: „Simt o strângere în piept”, spune pacientul. Terapeutul propune vizualizarea a ceea ce îl oprimă pe pacient. De exemplu, ar putea fi o stâncă uriașă. Pacientul poate da o voce acestei stânci. Dacă ar avea o voce, ce ar spune? Astfel, în timpul unei ședințe Gestalt, care este o terapie experiențială, pacientul este invitat să trăiască această experiență, nu doar să vorbească despre ea pentru că vorbirea creează discursuri, ideologii despre ceea ce se întâmplă și, deși cuvintele sunt esențiale pentru a integra ceea ce trăim, trebuie să fim atenți ca ele să nu ne abată de la ceea ce este esențial.
De aceea, terapeutul este atent și la modul în care pacientul trăiește experiența. În Gestalt se spune că oamenii adoptă poziții pentru a face față diferitelor situații din viață, dar de multe ori aceste poziții sunt „falsificări” ale ceea ce suntem cu adevărat. Ne-am construit un personaj care face față unei situații dintr-o poziție justițiară, dictatorială, revendicativă, agresivă, invazivă, de victimă… Dar suntem cu adevărat așa sau ne este „convenabil” să fim așa? În acest sens, Gestalt invită persoana să devină conștientă de aceste tipare și să descopere toate registrele lor, deoarece, odată recunoscute, toate registrele devin resurse.
Resurse terapeutice.
Să ne imaginăm cazul unui pacient care încă trăiește emoții puternice legate de scene din copilărie legate de părinții săi. „Problema” este că părinții săi sunt deja morți… Cum se închide acest ciclu? Uneori este la fel de simplu ca invitarea pacientului să spună tot ceea ce a fost reprimat de ani de zile (de aceea simte o strângere în piept).
Pentru a face acest lucru, Gestalt utilizează numeroase resurse, toate extrem de creative: tehnici psihodramatice sau expresive, vizualizări, fantezii dirijate sau tehnica scaunului fierbinte și a scaunului gol, printre multe altele.
Astfel, pacientul se poate așeza în scaunul fierbinte și își poate plasa tatăl în scaunul gol. Acesta este momentul să îi spună tot ceea ce nu a putut să exprime. Pacientul se descarcă… și apoi se mută pe scaunul gol, luând locul tatălui său.
Ce i-ar fi spus tatăl său? Ce era cu adevărat în neregulă cu el? S-ar putea să nu se poată rezolva într-o singură ședință, dar pacientul va fi fost capabil să realizeze noi aspecte și să-și ușureze povara. Acesta este momentul în care forma își pierde energia și, încetul cu încetul, trece în plan secund; apoi, ciclul se închide.
Text: Joan Garriga (director al Institutului Gestalt din Barcelona).
Terapii, cursuri și formare în Lleida: Coaching Lleida și Isuri Gestalt Lleida. Chus Borrell Feliu.
Traducere în limba română: Govor Marian Cosmin.
Publicată în revista Guía & Ocio Lleida (Ghid si activități recreative Lleida). Aprilie 2005. Numărul 39. Pagini 128-129.